Cel mai mare dusman

Doru a fost vecinul meu o vreme, era un copil-problema. La varsta frageda a ajuns la scoala de corectie, de unde a venit parca pus pe rele si mai mari. Tanti Veronica, mama lui Doru, intr-un moment de sinceritate, cand o vecina batrana i-a spus ca Doru e baiat bun, dar cam neastamparat, i-a raspuns batranei ca da, e baiat bun, pacat ca nu l-a luat Michiduta.

Pe atunci nu erau calculatoare, telefoane inteligente, internet, noi, copiii, ne jucam prin curte, bineinteles ca si Doru. Mi-a facut multe rele, dar nu prea aveam curajul sa il infrunt prea categoric, sarea imediat la bataie. Intr-o zi nu mai stiu ce mi-a facut, dar am pierdut controlul si l-am batut zdravan, l-am lovit unde am apucat, nici nu prea a putut sa raspunda. Dupa cativa ani de chin, am devenit liber, nu s-a mai legat de mine niciodata. Daca nu mi-ar fi fost frica de el, rezolvam problema de la inceput.

Practic mi-a fost frica de reputatia lui, de baiat rau. Dupa multi ani am citit undeva despre frica, autorul a explicat foarte bine argumentat cat de gresit este sa ne fie frica de lucruri care ni s-ar putea intampla, dar care nu ni se intampla niciodata, eventual foarte putine dintre ele, dar si atunci efectele sunt mult mai usoare decat ne-am imaginat.

Creierul, cand se concentraza pe ceva, este capabil sa creeze scenarii care mai de care infricosatoare. Noi cand gandim, avem impresia ca ne vin niste idei originale, dar nu este asa, creierul in marea majoritate a timpului macina gandurile si ideile altora, ca o moara stricata. In acest vacarm necontrolat apar si ideile cum ca ai putea sa pici un test, un examen, ca ai putea sa ratezi o intalnire din cauza traficului, ca ar putea fi cutremur si ai putea sa mori sub daramaturi. Poti sa ajungi sa te temi de orice, iar teama nu e buna, pentru ca te blocheaza, iti ia puterea de a actiona, iti ia puterea de a lua decizii.

Trebuie sa stii ca nici celui mai ghinionist om din lume nu i se pot intampla toate lucrurile rele de care i-ar putea fi frica. De regula iti este frica de lucruri la care te gandesti, prin urmare e putin probabil ca una din aceste frici sa te ia pe nepregatite, in viata de regula ti se intampla lucruri la care nu te-ai fi gandit. Primul pas pentru a scapa de rica este sa inveti ca dintre toate fricile tale foarte putine ti s-ar putea intampla. Creierul intelege logica si accepta acest pas.

Nu este suficient. Frica este ca un drog, ca bautura, ca tigarile, te lasi, dar maine sau poimaine ai putea sa recidivezi. Cel mai bun mod de a scapa de frica definitiv, este sa cauti acea situatie de care iti este frica, sa ii mergi in intampinare si vei observa ca frica nu a avut un fundament real, sau deranjul a fost nesemnificativ. Uneori simplul fapt ca esti curajos, rezolva problema. Acesta este pasul doi, confruntarea cu frica.

Eram la munca, o sala mare cu multe birouri si undeva intr-un capat zona unde domnea administratorul firmei. Intr-o parte era o iesire de unde ajungea la cele cateva incaperi de birouri ale persoanelor care prin natura muncii lor nu erau in spatiul comun, iar pe cealalta parte era iesirea direct in sala de sedinte. La un moment dat mi-am auzit numele rostit de cateva ori cu destula putere si oarecare nemultumire. Era o sedinta care se desfasura in biroul administratorului, nu in sala de sedinte. Usa biroului meu fiind deschisa am auzit clar, m-am ridicat de pe scaun, m-am dus la usa sefului, am batut, am intrat si am intrebat daca m-a strigat. L-am luat prin surprindere, a spus ca nu, doar discutau poate au zis ceva su despre mine. M-am retras intreg si nevatamat, colegii au zis ca sunt dus cu capul, ca mi-o caut cu lumanarea.

Nici pe departe, pur si simplu am invatat sa nu imi fie frica si am exersat confruntarea. Acum nu mai am nevoie sa exersez, a devenit o obisnuinta, un mod de a fi.

Este extrem de usor, oricine poate invata.