Prima mea carte
Prima mea carte
Am fost un copil destept, dar sarguinta nu m-a incercat prea tare. Cateva lucruri chiar nu mi-au placut in clasele primare, poeziile de invatat pe de rost, tabla inmultirii si cititul, in rest invatam doar pentru ca eram prezent. Cu tabla inmultirii si cu poeziile am ajuns cumva la pace.
Asa am terminat clasa a patra, citind cu dificultate. Parintii au realizat ca nu pot sa incep asa clasa a cincea, m-au obligat sa citesc in vacanta de vara cate zece pagini pe zi dintr-o carte. Cartea a venit din partea nasei mele de botez, Stelele din Eger de Geza Gardonyi.
In primele cateva zile am citit cate zece pagini, apoi am inceput sa citesc aproape toata ziua. Am terminat cele doua volume, apoi am citit alte carti, iar spre sfarsitul vacantei am recitit prima carte.
Mai tarziu am vazut filmul facut dupa carte, m-a socat faptul ca personajele nu aratau asa cum ii aveam eu in minte.
Atunci am realizat ca eu mi-am imaginat in detaliu ceea ce am citit, aveam in minte foarte exact locurile, personajele, culori, chiar si sunetele, inclusiv vocile personajelor. Era versiunea mea de carte, una vie, nu doar text pe niste pagini de carte.
Pentru a iesi din aceasta confuzie creata de film si a reveni la varianta mea, am recitit din nou cartea.