Pe atunci nu erau calculatoare, telefoane inteligente, internet, noi, copiii, ne jucam prin curte, bineinteles ca si Doru. Mi-a facut multe rele, dar nu prea aveam curajul sa il infrunt prea categoric, sarea imediat la bataie. Intr-o zi nu mai stiu ce mi-a facut, dar am pierdut controlul si l-am batut zdravan, l-am lovit unde am apucat, nici nu prea a putut sa raspunda. Dupa cativa ani de chin, am devenit liber, nu s-a mai legat de mine niciodata. Daca nu mi-ar fi fost frica de el, rezolvam problema de la inceput.

Practic mi-a fost frica de reputatia lui, de baiat rau. Dupa multi ani am citit undeva despre frica, autorul a explicat foarte bine argumentat cat de gresit este sa ne fie frica de lucruri care ni s-ar putea intampla, dar care nu ni se intampla niciodata, eventual foarte putine dintre ele, dar si atunci efectele sunt mult mai usoare decat ne-am imaginat.

Creierul, cand se concentraza pe ceva, este capabil sa creeze scenarii care mai de care infricosatoare. Noi cand gandim, avem impresia ca ne vin niste idei originale, dar nu este asa, creierul in marea majoritate a timpului macina gandurile si ideile altora, ca o moara stricata. In acest vacarm necontrolat apar si ideile cum ca ai putea sa pici un test, un examen, ca ai putea sa ratezi o intalnire din cauza traficului, ca ar putea fi cutremur si ai putea sa mori sub daramaturi. Poti sa ajungi sa te temi de orice, iar teama nu e buna, pentru ca te blocheaza, iti ia puterea de a actiona, iti ia puterea de a lua decizii.

Trebuie sa stii ca nici celui mai ghinionist om din lume nu i se pot intampla toate lucrurile rele de care i-ar putea fi frica. De regula iti este frica de lucruri la care te gandesti, prin urmare e putin probabil ca una din aceste frici sa te ia pe nepregatite, in viata de regula ti se intampla lucruri la care nu te-ai fi gandit. Primul pas pentru a scapa de rica este sa inveti ca dintre toate fricile tale foarte putine ti s-ar putea intampla. Creierul intelege logica si accepta acest pas.

Nu este suficient. Frica este ca un drog, ca bautura, ca tigarile, te lasi, dar maine sau poimaine ai putea sa recidivezi. Cel mai bun mod de a scapa de frica definitiv, este sa cauti acea situatie de care iti este frica, sa ii mergi in intampinare si vei observa ca frica nu a avut un fundament real, sau deranjul a fost nesemnificativ. Uneori simplul fapt ca esti curajos, rezolva problema. Acesta este pasul doi, confruntarea cu frica.

Eram la munca, o sala mare cu multe birouri si undeva intr-un capat zona unde domnea administratorul firmei. Intr-o parte era o iesire de unde ajungea la cele cateva incaperi de birouri ale persoanelor care prin natura muncii lor nu erau in spatiul comun, iar pe cealalta parte era iesirea direct in sala de sedinte. La un moment dat mi-am auzit numele rostit de cateva ori cu destula putere si oarecare nemultumire. Era o sedinta care se desfasura in biroul administratorului, nu in sala de sedinte. Usa biroului meu fiind deschisa am auzit clar, m-am ridicat de pe scaun, m-am dus la usa sefului, am batut, am intrat si am intrebat daca m-a strigat. L-am luat prin surprindere, a spus ca nu, doar discutau poate au zis ceva su despre mine. M-am retras intreg si nevatamat, colegii au zis ca sunt dus cu capul, ca mi-o caut cu lumanarea.

Nici pe departe, pur si simplu am invatat sa nu imi fie frica si am exersat confruntarea. Acum nu mai am nevoie sa exersez, a devenit o obisnuinta, un mod de a fi.

Este extrem de usor, oricine poate invata.

Daca cu cititul aveam probleme, la atitmetica nu, dimpotriva, in clasa a patra, cand am ajuns la problemele cu text, invatatoarea ma ruga in pauza dinaintea orei sa i le rezolv si sa i le si explic. A fost prima mea experienta de “predare”. In liceu, fiind navetist, ma trezeam de multe ori cu o ora mai devreme sa ii ajut pe colegii caministi, sa le mai explic lectia, sa ii ajut sa rezolve problemele mai grele, la matematica daca nu aveai tema facuta, incasai automat nota doi. Mi-a facut placere sa ajut, mi-a facut placere sa ii invat pe altii.

Mai tarziu a ajuns la mine o carte de numerologie. Am inceput sa o studiez si am inteles de ce imi place sa ii ajut pe ceilalti, am numarul de destin 9. Ulterior am mai acumparat cateva carti cu aceasta tema, si am facut un curs online cu Anatol Basarab. Nu este nevoie sa aprofundezi numerologia, dar daca stii ce numar de destin ai, vei stii ce meserie ti se potriveste mai bine si ce nu. Cele care ti se potrivesc, le vei practica mai usor si iti va face si placere, fata de una care nu ti se potriveste si ti se va parea o povara.

Citind apoi despre zodii, am aflat ca sunt berbec in zodiacul occidental si sobolan in cel chinezesc, am aflat de ce sunt foarte bun in anumite domenii, iar in altele nu. La fiecare zodie sunt descrise caracteristicile cele mai importante, activitatile care ti se potrivesc cel mai bine, punctele forte, dar si cele negative, in cazul in care ai aluneca spre o viata mai putin fericita. Sunt multe alte zodiace, cu plante, cu copaci, cu arme, si altele, dar mult mai putin importante pentru cineva care nu vrea sa aprofundeze acest domeniu, ci doar sa se cunoasca pe sine, sa isi dea seama ce potential are si cum ar fi bine sa folosesca acest potential.

Data nasterii este importanta, atat zodiile, cat si numerologia se bazeaza pe acesta data. Asta nu inseamna ca doua persoane nascute in aceeasi zi sunt la fel, nicidecum. Nu inseamna ca nici ca un numar este mai bun ca celalalt, o zodie mai buna ca cealalta. Inseamna ca poti sa identifici ce ai putea sa faci mai bine in viata, este posibil ca sa ti se confirme ca ceea ce iti place deja, nu intamplator iti place. Te va ajuta sa faci cele mai bune alegeri in viata.

Nu este rau sa visezi la lucruri frumoase, la o viata fericita, dar este bine sa te uiti in jur, sa vezi conditiile in care traiesti, familia in care te-ai nascut, societatea in care traiesti. Familia are un rol important in ce iti poate oferi, nu este vorba despre bani, despre avere, este vorba despre ocupatia pe care o au, nivelul de studii, sfaturile pe care ti le pot oferi, sau poate ca nu. O societate bine organizata, cu institutii care lucreaza pentru cetateni, cu un sistem de sanatate bun, cu scoli bune, cu locuri unde te poti recrea, institutii unde poti sa iti dezvolt anumite abilitati, cercuri de teatru, literatura, dans, desen, pictura, astronomie, cluburi sportive si asa mai departe, iti va oferi mai multe posibilitati de dezvoltare. Nu este suficient sa ai aptitudini pentru arta, trebuie sa ai unde sa practici aceste aptitudini, nu toti cu aceste aptitudini vor ajunge pictor, sculptori, artisti plastici, insa un hobby iti face viata mai bogata, mai intreaga. Daca simti ca ai o chemare pentru ceva, cauta locul unde ai putea sa inveti, cauta persoane care te-ar putea indruma, gaseste locul unde poti exersa in grup. Orice activitate in grup este mai benefica decat ceea ce faci singur. Doar in grup poti invata colaborarea.

Util pentru autocunoastere poate fi parerea invatatoarei, parerile profesorilor, mai ales cei cu mai multa experienta isi dau seama destul de bine ce ar putea fi mai potrivit unui copil.

Cel mai important este totusi, ca sfaturile, parerile, presupunerile altora, dar in egala masura si numerologia sau zodiile, sa fie elemente care sa ofere copilului o gama destul de larga de elemente pentru ca el sa isi poata forma o imagine cat mai buna despre sine. “Tu asa esti” este total gresit in opinia mea, pe mine nimeni nu ma poate cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Cred ca este adevarat pentru oricine. Ca unele lucruri despre noi insine le descoperim pe parcursul vietii, nu inseamna ca daca ne spune cineva la un moment dat ca suntem naivi, inseamna ca este si adevarat. De unde i-a venit respectivului aceasta idee, chiar nu conteaza.

Singurul lucru care conteaza ceea ce stim despre noi, cu totala sinceritate, nu ceea ce consideram ca ar fi frumos.

Fiecare om este minunat asa cum este, fiecare este perfect asa cum este, nu trebuie sa fie ca altul.

Parintii aleg pentru tine cand te lasa sau nu la un concert care se termina tarziu, daca te lasa sau nu sa te imbraci ca unii copii care ti se par foarte la moda, daca te lasa in tabara sau prefera sa mergi cu ei la mare sau la munte si multe alta lucruri.

Daca ne gandim la alegeri asa, la modul simplist, ele sunt doar niste alegeri, dar nu este asa. Alegera are o sora siameza, care se numeste Renuntare. Renuntarea sta mai mult ascunsa, trebuie sa o cauti undeva mai in spatele Alegerii.

Cand alegi sa faci ceva, de cele mai multe ori trebuie sa renunti la foarte multe alte lucruri pe care le-ai putea face. Facand doar alegerea, mai cu seama daca o faci si in graba, la un impuls extern, sau chiar la nervi, nu te vei mai gandi la ce re renunti in acelasi timp.

O alegere buna este aceea pe care o faci in cunostinta de cauza, analizand nu numai ce iti aduce bun alegerea ci si majoritatea lucrurilor la care renunti prin acea alegere. Daca alegi sa ai repede banii tai, din care sa iti cumperi ce vrei, mergi la o stana de oi ca ajutor de cioban (baietan de stana). Poti sa faci aceasta alegere pentru ca parintii nu ti-au dat bani sa iti cumperi o bicicleta. Alegerea in sine nu este nici rea, nici buna, dar trebuie sa stii si la ce renunti. La educatie pe mai departe, la o viata sociala activa, la prietenii cu care nu te mai intalnesti, la concedii la mare sau in strainatate. Nimeni nu poate sa iti spuna la ce renunti, pentru ca numai tu stii ce ai vrea sa faci in viata, apoi sa vezi daca mai poti face acel ceva, dupa alegerea de a merge la munca la stana. Cel mai probabil unele raman valabile, la altele renunti. Important este sa stai si sa te gandesti foarte bine la ceea ce renunti, doar asa vei sti daca merita sau nu sa faci acea alegere.

Pentru a putea face alegeri, trebuie sa stii ce este si ce nu este o alegere. Ca atunci cand iti este sete, bei apa, nu este o alegere, este o negesitate fiziologica, organismul are nevoie de apa, iti provoaca senzatia de sete, care te deranjeaza din ce in ce mai rau, pana cand bei apa si iti trece setea. Deci asta nu este o alegere, dar daca te gandesti sa bei apa sau sucuri dulci carbogazoase, aici deja vorbim de o alegere reala si importanta pe care o faci. Dupa cum vezi, nu judec, nu spun care este alegerea corecta, spun doar ca poti sa alegi. La fel de bine poti sa alegi o trotineta electrica si sa te simti mare si tare cu trotineta ta, sau poti sa alegi o trotineta simpla, cu care trebuie sa depui efort pentru a te deplasa repede si nici nu vei avea prea multi admiratori. Sa vedem la ce renunti alegerea din exemplul cu bautura, daca alegi apa, trebuie sa renunti la sucul dulte carbogazos si foarte bun la gust. Poti sa renunti? Daca te gandesti la sanatatea ta, ar trebui sa poti. Invers nici nu se pune problema, daca ai ales bauturile dulci carbogazoase, renuntarea la apa este usoara, chiar daca alegerea in sine este una nesanatoasa. In al doilea caz alegand trotineta electrica, va trebui sa renunti la miscare, la folosirea si dezvoltarea musculaturii, practic la sanatate. Daca alegi trotineta simpla, combini placutul cu utilul din punct de vedere al sanatatii. Renunti la populatitate, renunti la a fi in pas cu cei mari si tari care se dau cu trotinelele electrice. Ambele cazuri sunt simple, chiar asemanatoare, asa functioneaza societatea noastra cu multi zei (cimpanzei) care se imita si vor sa ajunga admirati de ceilalti.

Daca poti sa te retragi putin din zarva acestor modele si admiratorii lor, vei putea observa ce se intampla de fapt, iar cand realizezi ca nu e nimic de imitat, cu siguranta vei face alegeri mai bune.

Este dorinta fiecaruia dintre noi sa aiba o viata buna, sa faca elegeri bune care sa il duca spre acea viata. Perfect, dar ce inseamna viata buna, unde vrea cineva sa ajunga? Daca nu stii unde vrei sa ajungi, nu vei ajunge nicaieri.

Pentru fiecare copil este foarte important sa aleaga ce vrea sa fie, ce viata isi alege, pentru ca apoi alegerile pe care le face sa le faca gandindu-se la ce il poate duce in directia potrivita. Cel mai scurt drum este cel drept, ca cineva sa mearga exclusiv in directia potrivita pentru ce a ales sa fie in viata, mi se pare imposibil, nici macar daca ar fi singur pe planeta, la fel de adevarat este ca si prea multe ocolisuri si devieri ar putea sa te faca sa pierzi atat de mult timp, incat sa nu iti fie destul de lunga viata pentru a ajunge unde ai ales. Este nevoie de un echilibru, nici direct cu capul in zid, nici sa te pierzi in ocolisuri pentra ca intre timp ai uitat unde vrei sa ajungi.

Avem deja multe lucruri lamurite, dar nu stim ce sa alegem sa fim in aceasta viata. Poate este cea mai mare problema a parintilot, a scolii si a copilului. Baiatul meu a vrut sa se faca medic veterinar, ii plac animalele, bine, sa fie medic veterinar. Asta pana la sfarsitul clasei a unsprezecea, apoi, brusc, s-a orientat pe IT, media design, si alte asemenea lucruri. Recunosc ca nu stiu cum a ales, in ce masura am avut sau nu o influenta, ce stiu sigur este ca a avut toata libertatea de a alege. Pentru a putea face o aceasta alegere esentiala, este nevoie ca parintii si dascalii sa cunoasca copilul, sa stie sa il ajute nu numai sa isi descopere partile forte, eventual anumite talente, dar sa ii creeze si cardul de a practica (de la curs de desen, de dans, pana la orice, dar nu impus copilului, ci ales impreuna cu el si schimbat daca practicand nu ii mai place).

Cel mai important lucru pe care fiecare copil ar trebui sa il invete cat mai repede, este autocunoasterea, iar asta presupune ajutor. Sa nu credeti ca un copil fara ureche muzicala nu ar vrea sa devina cantaret, cineva trebuie sa ii spuna ca nu este pentru el. Un copil care merge bine la matematica, fizica, chimie, dar cu mare dificultate invata pe de rost o poezie de partu strofe a cate cinci versuri, nu are cum sa termine medicina, farmaceutica, etc., unde pe langa gandire logica ai nevoie si de capacitate de memorate foarte buna.

Despre autocunoastere pe larg intr-un alt articol.

Pana atunci recomand articolul meu “Cine sunt eu cu adevarat”.

AI este creat de oameni si antrenat pe date (texte) provenind de la oameni. Antrenatul acesta este putin mai greu de explicat, foarte simplist inseamna ca unui soft i se pun la dispozitie un numar enorm de date, i se pun apoi intrebari, AI da raspunsuri eronate, care apoi sunt analizate, retrimise si tot asa de miliarde de ori, pana cand raspunsurile incep sa capete ceva sens, intervin si operatori umani, se tot finiseaza pana cand ajunge la forma in care noi incepem sa ii punem intrebari sau ii dam probleme de rezolvat.

AI este capabil sa se autoperfectioneze, asa este construit, “gandeste” din ce in ce mai repede si poate lucra cu viteze greu de inteles. Mintea umana nu este capabila de asemenea viteze de procesare.

“Gata, calculatorul ne-a batut, va fi o lupta masina-om pe care omul il va pierde” - spun unii. Este o afirmatie superficiala. Sa analizam putin.

Inreaba-ma din toate cartile pe care le-am citit, nu vor fi multe cele despre care sa nu iti pot spune cate ceva. Intreaba-ma despre matematica, fizica, biologie, chimie, rusa, despre inginerie mecanica, iti voi da raspunsuri bune. Gandeste-te cat de multe lucruri stii si tii minte, cat de multe stie un copil de 5-6 ani. Acum incearca sa “vorbesti” cinci minute cu AI-ul, apoi sterge conversatia si incepe una noua, bazata pecconversatia de dinainte. Vei constata ca nu a memorat nimic, de fapt nu are memorie.

Intreaba AI despre Idiotul lui Dostoievschi, sau despre orice alta carte. Iti va da raspunsuri din burta, pardon, din procesor, pentru ca nu le-a citit. L-am pus la incercare cu o schita despre un fierar, care cu un briceag ascutit scapa oamenii de cataracta. I s-a dus vestea, au venit niste medici renumiti sa il vada, si au inceput sa il certe pe fierar, ca este inconstient facand asa ceva, i-au explicat toate pericolele, inclusiv posibila orbire a a celui tratat. Dupa ce i s-au explicat riscurile, fierarului au inceput sa ii tremure mainile si nu a mai putut “opera” niciodata. Faptul ca titlul original “A halyogkovacs” are mai mult sens in magiara decat traducerea in romana, Fierarul de cataracte, este un aspect secundar, cert este ca AI-ul a dat din el text, de parca at fi vorbit despre un SF, in care nu a aparut absolut nimic asemanator cu schita. Atentie, AI nu spune ca nu stie, inventeaza ca sa iti faca pe plac. Poate fi o sursa de lucrare ratata de ramai in istoria scolii.

Fiecare dintre noi are un scop in viata, iar scopul meu este in acest moment sa va explic ce am inteles despre AI, insa AI nu are un scop propriu, daca nu il intrebi nimic, daca nu ii dai nimic de facut, el nu face nimic.

De fapt AI nu stie mare lucru, el cauta urmatorul cuvant (de fapt token, care poate fi cuvant, parte din cuvant, semn de punctuatie, etc.), dupa un sablon (pattern) invatat din foarte multe texte. Asta asa, simplist. Mai pe romaneste, el construieste un text dupa asemanari din multe alte texte citite.

AI-ul te poate retine la taclale poate mai rau decat Facebook si gasca vesela. Nu ai nevoie sa vorbesti cu AI verzi si uscate, este pierdere de timp. Fa-ti treaba cu ea, dar nu sta la povesti. Vrei sa stii cum se face un film, intreaba-l, in zece minute ai aflat ce ai vrut, restul e pierdere de timp. Intreaba-l despre o lege care stii ca s-a modificat de curand, poate iti da forma veche, insista sa caute si pana la urma iti va da… sau nu. AI orice este doar infailibil nu.

“Ce are ea si nu am eu”, cam asta este intrebarea corecta in relatia OM-AI. Omul are memorie, voi discuta despre aceasta memorie inclusiv despre subconstient individual, de grup si colectiv in alt articol, constiinta, intuitie, sistem de valori, principii, credinta, etc.

Omul este o fiinta, nu doar o masina, un robot, sau cum am putea sa ii spunem AI-ului. AI nu poate dobandi constiinta asemanatoare cu a omului pentru ca in opinia mea constiinta nu este un produs al creierului, un produs al gandirii, al procesarii unor date.

Mi-as fi dorit sa stiu din timp, de ce la un moment dat am reusit sa renunt intr-o clipa si definitiv la fumat, dupa trei incercari chinuitoare nereusite. Ce am facut diferit?

As fi vrut sa stiu din timp cum poti face ca lucruri foarte grele sa devina in cel mult o luna usor de facut.

As fi vrut sa stiu sa imi organizez timpul, sa stiu cand fac ceva pentru mine, cand altii imi folosesc aseasta resursa cu adevarat limitata.

As fi vrut sa stiu ca nu este bune sa fii prea modest.

As fi vrut sa stiu care este diferenta dintre competitie si colaborare, sinergie, sau chiar mai mult de atat.

Cate si cate nu as fi vrut sa stiu la timpul potrivit.

Pentru mine nu a fost sa fie atat de usor. Multe am invatat, dar prea tarziu. Acum poate este timpul sa dau ceva inapoi din ce stiu ca ar fi un ajutor imens pentru un copil, un adolescent, chiar si pentru un tanar.

Scriu aceste articole sa mi le adun, dar poate le si citeste cineva.

Asa s-a intamplat si in 2012, de Craciun am primit cadou primele trei volume Conversatii cu Dumnezeu de Neale Donald Walsch si Vindecarea Reconectiva de Eric Pearl.

Cu Eric a fost simplu, citind cartea, am stiut ca asta vreau sa fac, in 2014 am devenit Practician de Vindecare Reconectiva, dupa un seminar de o saptamana in Belgrad cu Eric. Nu practic pentru a castiga bani, ci pentru a ajuta pe altii.

Cu Neale a fost putin mai complicat, ceea ce scrie el nu e usor de digerat, nici de acceptat in totalitate, dar este extraordinar de mult adevar in ce transmite. Faptul ca ne indeamna sa nu il credem pe cuvant, sa cautam varianta noastra de adevar, este foarte util. Este o atitudine corecta, eu oricum nu preiau tot ce citesc, ca adevar absolut.

Neale sustine ca Dumnezeu i-a vorbit, a facut asta prin scris automat. Fara sa ma consider naiv, iau drept adevarate afirmatiile oamenilor, nu caut motive pentru care as ptea sa nu ii cred. Il cred si pe Neal. Imi rezerv dreptul sa nu fiu de acord sau sa fiu sceptic in legatura cu anumite idei pe care le promovaza, nu pentru ca nu ar avea originea pe care o declara, ci pentru ca ar putea sa nu fi fost inteleasa foarte exact de Neal. La fel de bine se poate sa nu fi inteles eu. Dar nu disecam aici opera lui Neale, chiar daca i-am citit toate cartile care au aparut la noi, sau aproape toate.

Ideea importanta este aceea ca Dumnezeu vorbeste cu noi toti, in moduri diferite, in moduri in care este cel mai probabil sa intelegem, sa percepem.

Citindu-l pe Neale Donald Walsch mi-a devenit clar ca Dumnezeu imi vorbeste prin carti, uneori prin filme, prin oameni, etc., dar in principal prin carti.

Despre cum cred in Dumnezeu, in ce fel de Dumnezeu cred, cu siguranta voi reveni in alte articole.

Incercarea de a face anumite lucruri ca sa pari cineva ce de fapt nu esti, nu functioneaza. Cum spune Stephen Covey, citez din memorie, “personalitatea ta urla atat de tare, incat nu inteleg ce spui”.

Walsch propune in aceasta carte sa ne alegem Cine Suntem Cu Adevarat, iar lumea ne va percepe asa, cu conditia ca faptele noastre sa nu fie in contradictie cu ce am ales sa fim. El spune ca in momentul in care faci alegerea, in sistemul nostru relativist vor apare multe elemente opuse a ceea ce am ales sa fim, aceasta scotand in evidenta alegerea noastra, prin opusul ei. Este destul de deranjant acest mod de validare din partea Universului, din fericire nu dureaza mult.

Am ales sa fiu Invatator si Vindecator, Iubire si Pace, Intelepciune si Echilibru. De fapt a fost mai degraba o constientizare a ceea ce am ales de mult sa fiu.

Va recomand cartea, va recomand sa alegeti.

Asa am terminat clasa a patra, citind cu dificultate. Parintii au realizat ca nu pot sa incep asa clasa a cincea, m-au obligat sa citesc in vacanta de vara cate zece pagini pe zi dintr-o carte. Cartea a venit din partea nasei mele de botez, Stelele din Eger de Geza Gardonyi.

In primele cateva zile am citit cate zece pagini, apoi am inceput sa citesc aproape toata ziua. Am terminat cele doua volume, apoi am citit alte carti, iar spre sfarsitul vacantei am recitit prima carte.

Mai tarziu am vazut filmul facut dupa carte, m-a socat faptul ca personajele nu aratau asa cum ii aveam eu in minte.

Atunci am realizat ca eu mi-am imaginat in detaliu ceea ce am citit, aveam in minte foarte exact locurile, personajele, culori, chiar si sunetele, inclusiv vocile personajelor. Era versiunea mea de carte, una vie, nu doar text pe niste pagini de carte.

Pentru a iesi din aceasta confuzie creata de film si a reveni la varianta mea, am recitit din nou cartea.